Grup de oameni
Grup de oameni
Grup de oameni
Grup de oameni

Romania se remarca in randul statelor Europei prin omogenitate etnica. La ultimul recensamant (18 martie 2002), din totalul de 21.698.181 locuitori, 19.409.400 erau romani, adica 89,5%. Este un procent care in comparatie cu alte state europene indica un inalt grad de omogenitate etnica. Semnificativ este faptul ca asemenea pondere, covarsitor romaneasca, caracterizeaza structura dupa nationalitate a poporului roman din cele mai vechi timpuri.
Inregistrarile populatiei, pana in cea de-a doua jumatate a sec. al XlX-lea, nu permit o analiza concludenta a structurilor nationale pentru fiecare din statele apartinatoare Europei Centrale.

In ceea ce priveste Romania, putem urmari structura nationala pe baza datelor autentice (oficiale), cuprinse in recensamintele populatiei.

La recensamantul din anul 1930, romanii reprezentau 77,9%. Ca urmare a unei natalitati ridicate, in special in Moldova, Muntenia si Oltenia, si scaderii simtitoare a mortalitatii in toate zonele tarii, ponderea populatiei romanesti creste considerabil in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial.

In anul 1956, ponderea romanilor era de 85,7%, in 1977 de 88,1% ajungand in 2002 la 89,5%.

Predominanta fondului etnic romanesc este confirmata din plin de situatiile concrete in zonele cel mai mult influentate de infiltrari alogene, asa cum este in Transilvania.

In aceasta provincie si in arealele invecinate, care sunt cuprinse in unitatile administrative, populatia romaneasca a fost intotdeauna predominanta, chiar daca se raporteaza la nivel de judete sau „scaune” (cum se numeau unitatile administrative in aceste locuri).

Se precizeaza ca, in asezarile rurale (considerate comune la acea vreme) din Transilvania si in zonele invecinate, romanii formau populatia absoluta (aproximativ 74%).

Semnificativa este si evolutia populatiei oraselor din zonele mentionate. In timp ce populatia romaneasca evolueaza in ritmuri corespunzatoare afirmarii sale biologice din toate timpurile (natalitate constant pozitiva), populatia de origine maghiara evolueaza, in anumite perioade, de-a dreptul spectaculos, contrar caracteristicilor natalitatii sale, in general reduse.

In anul 1956, ponderea romanilor in structura nationala a Romaniei era de 85,7%, in anul 1977, de 88,1%, in 1992, de 89,4%, iar in 2002 ajunge la 89,5%. Este o evolutie normala conform realitatilor demografice ale tarii in aceasta perioada.

Asemenea exemple confirma pe de o parte caile predominant artificiale ale evolutiei numerice in cadrul populatiilor alogene, in anumite perioade, dar totodata reafirma stabilitatea fondului autohton romanesc si continuitatea lui in toate provinciile romanesti si in toate timpurile, raspandirea geografica echilibrata a intregii populatii romanesti.
Toate acestea sunt argumente forte ale afirmarii omogenitatii populatiei romanesti in toate zonele tarii.

La baza predominantelor numerice si omogenitatii populatiei romanesti sta unitatea etnica – demografica, unitatea lingvistica si etnografica, care in ciuda evolutiilor separate vremelnic, au asigurat si determinat unitatea teritoriala nationala a romanilor.

De admin