In ciuda incercarilor noastre, cu totii ii judecam pe altii. Poate ca e vorba de lucruri mici, precum un coleg de la serviciu care a stat prea mult in pauza de masa, ori de probleme mai mari, gen o persoana egoista care ii raneste pe cei din jur.
Psihologul Tara Brach spune des aceasta poveste: Imagineaza-ti ca mergi printr-o padure si vezi un catel mic, care arata dragut si prietenos. Te apropii pentru a-l mangaia, cand, brusc, incepe sa maraie si sare sa te muste. Cainele nu mai pare dragut si prietenos, iar tu simti frica si, posibil, manie. Apoi, datorita vantului care a suflat frunzele, observi ca micutul are un picior prins intr-o capcana. Acum simti compasiune pentru caine. Stii ca a devenit agresiv din cauza durerii si a suferintei.
Ce am invatat din aceasta poveste? Cum putem sa judecam mai putin?
In primul rand, nu da vina pe tine. Din instinct, dorim sa supravietuim. Cand vedem un caine (sau o persoana) care ar putea sa ne muste (la propriu sau la figurat), bineinteles ca ne simtim amenintati. Intram, astfel, in modul lupta sau fugi si nu putem sa vedem pleada de motive posibile pentru comportamentul altcuiva. Devenim defensivi, fiind o prima reactie normala. Cheia este sa facem o pauza inainte sa iesim din acest mod.
Desi sa judeci este un instinct natural, incearca sa te opresti inainte sa vorbesti sau sa trimiti acel e-mail uracios care ar putea sa faca rau. Nu iti poti lua vorbele inapoi. Pauza. Incearca sa vezi daca poti sa intelegi de ce se poarta cealalta persoana astfel. Incearca sa-ti refrazezi gandurile critice in unele pozitive sau, macar, in unele neutre. La urma urmei, precum cainele din acea capcana, nu stim cu adevarat motivele pentru comportamentul cuiva.
Cand cineva nu este de acord cu tine sau iti face viata mai grea, incearca sa tii minte ca nu e vorba despre noi intotdeauna. Poate e vorba despre durerile si suferintele lor.
Frumos spus, greu de facut