La 23 de ani, Henry Cyril Paget, al cincilea marchiz de Anglesey (1875 – 1905), a mostenit aproape o jumatate de miliard de lire. La 27 de ani, nu mai avea niciun ban. La 29 de ani, a murit sarac, foarte probabil virgin si o rusine atat de mare pentru familia sa, incat acestia au ars orice urma a existentei lui. Vedeti, Paget era atat de exagerat, incat il facea pe Elton John sa para Clint Eastwood. Purta aproape exclusiv doar matasuri elaborate si pietre pretioase si era ceva obisnuit sa-l vezi plimbandu-se cu un pudel decorat cu fundite roz. Displacandu-i mirosul esapamentului masinii, si-a modificat masina pentru a imprastia parfum cand o conducea.
Acesta a fost insurat cu verioasa lui, Lily, pe baza traditiei nobililor de a pastra totul in familie, dar nu a mers. Paget prefera sa-si imbrace mireasa de parca era o papusa in marima naturala, in loc sa aiba relatii conjugale cu ea. Casatoria lor a fost anulata pana la urma pe baza faptului ca nu a fost consumata si, banuiesc, din cauza ciudateniei generale.
Credeti ca pur si simplu rad de un tip gay bogat? Este foarte improbabil ca Paget sa fi fost homosexual. Asta se intampla in perioada in care Oscar Wilde a fost inchis doar pentru ca era prea fabulos. Arestarea homosexualilor era in plin avant in acea perioada, iar fosta sotie a lui Paget nu era foarte incantata de el. Razbunarea era la fel de simpla ca un mic zvon, usor de crezut. Dar, pana si aceasta le-a spus cu amaraciune prietenilor (si mai multor tabloide) ca: „Henry este un narcisist clasic. Singura persoana cu care ar face dragoste este el insusi.” Si chiar nu glumea.
Paget a transformat o capela veche din conac intr-un teatru. L-a denumit Gaiety si era o constructie, atat elaborata, cat si scumpa. A adunat una dintre cele mai bune trupe, platindu-i pe actori de trei – patru ori mai mult decat salariul normal. Cu un siretlic: cand distributia, echipa si locul erau procurate, spectacolul va continua, cu Paget in rolul principal. Desigur, acesta avea sa necesite numeroase schimbari de costum. Punctul culminant al majoritatii interpretarilor lui era dansul fluture. Desi istoricii nu sunt siguri de natura acestei rutine, a fost descrisa ca fiind „fluida”, „serpuitoare”, „hipnotizanta” si „din alta lume”.