„O mie si una de nopti” reprezinta o antologie de povesti care au fost culese de-a lungul mai multor secole de catre o serie de autori, traducatori sau literati originari din state diferite. Culegerea aceasta isi are originea in Arabia, Yemen, India, Asia Minor, Persia, Egipt, Mesopotamia, Siria precum si povestirile medievale arabice din perioada Califatelor.
Nucleul povestirilor acestora este reprezentat de o carte antica persana care se numeste „Hazar Afsan”. Povestirile acestea au fost compilate si traduse in limba araba de catre Abu ab – Allah Muhammed el – Gahshigar, probabil de-a lungul secolului al IX-lea. Povestea cadru, cea a Seherezadei, este posibil sa fi fost adaugata abia mult mai tarziu, in secolul al XIV-lea. Prima varianta moderna a compilatiei de povestiri, care a fost creata cu materiale egiptene, a fost publicata in anul 1835 in orasul egiptean Cairo.
Aparand intr-o perioada in care expeditiile si investigatiile geografice, arthitecturale, sociale etc in cadrul noilor culturi exotice (Egipt, India etc) erau tot mai populare, cartea a ajuns sa aiba un puternic impact si in Occidentul secolului al XIX-lea, nu doar in tarile arabe. Prima varianta tradusa a antologiei dateaza din 1704, de fapt, cand a fost tradusa in limba franceza, aceasta varianta fiind realizata de Antoine Galland, insa era o varianta adaptate, „curatata”, ca sa zic asa, de mai multe lucruri care ar fi fost socante pentru civilizatia europeana a acelor vremuri, precum adulterul sau diferite fapte sangeroase. O traducere foarte populara a fost realizata de catre diplomatul, militaru, exploratorul si impatimitul de cultura africana, Richard Francis Burton.
Unele editii contin cateva sute de „nopti” (povestiri), unele chiar 1001, in timp ce altele depasesc aceasta cifra. Printre cele mai celebre dintre aceste „nopti” se numara „Aladin si lampa ferecata”, „Cele sapte calatorii ale lui Sinbad Marinarul” sau „Ali Baba si cei 40 de hoti”.
Voi care povestire preferati?