ATENTIE: Aceasta este cea mai ciudata poveste pe care ai auzit-o toata saptamana.
In anii 1880, o tanara femeie a fost gasita plutind pe raul Sena in Paris. A fost exact ca inceputul din „Identitatea lui Bourne”, daca filmul avea vreo zece secunde si era despre inec. Politia i-a scos trupul din apa si a trimis-o catre un medic legist, pentru ca secolul XIX era o perioada in care tehnicile de investigare constau in verificarea zonei apropiate sa nu fie spirite diabolice si apoi te intorceai la statia de politie ca sa astepti ca cineva sa-si recunoasca crima. Medicul legist s-a atasat foarte mult de cadavru si l-a dus la un specialist pentru a face un ghips din fata ei decedata, pentru ca totul era horror pe acele vremuri.
Inainte ca medicul legist sa se intoarca pentru a lua ghipsul ce imita fata trupului neinsufletit, clienti la intamplare l-au observat si au inceput sa ceara copii ale mulajului. Pentru ca banii adesea te fac sa ignori rugamintele fierbinti ale constiintei, exemplare ale ghispului care imita fata unei fete moarte au fost la scurt timp produse in masa. La sfarsitul secolului, masca era la moda in Franta si Germania, doua tari care stiu cate ceva despre nebunii infioratoare.
Moda a trecut, dar mastile inca se gaseau in toata Europa. Asa ca atunci cand primul manechin de Suport Vital de Baza a fost creat in Norvegia in 1960, s-a decis sa se bazeze pe fata femeii necunoscute care se inecase in Sena, pentru ca, de ce nu? Absolut fiecare manechin fabricat de atunci a avut fata ei, ceea ce inseamna ca daca ai fost salvamar sau ai facut cursuri de Suport Vital de Baza, ti-ai atins buzele de cele ale unei fete moarte de 130 de ani. Si pana in ziua de astazi, nimeni nu stie cine a fost, asa ca probabil ne bantuie pe macar unul dintre noi chiar acum.