Depresia este o problema cotidiana cu care se pare ca se confrunta tot mai multi oameni. Doar in Romania au fost diagnosticati cel putin doua milioane de oameni cu aceasta tulburare. Numarul acesta este cu siguranta mult mai mare, din cateva motive.

In primul rand, unii oameni refuza sa creada ca au depresie, din diferite motive. Unii o considera o boala a oamenilor slabi si ar considera ofensatori sa sugerezi ca ar avea nevoie de ajutor. Altii sunt constienti de ce sufera, care sunt simptomele si rezultatele bolii, insa aleg sa nu mearga la doctor de frica … gurii lumii. Stiind societatea romaneasca nu e foarte deschisa la minte, se tem de un stigmat social care le-ar putea fi atasat daca ar recunoaste ca sufera de depresie – nu ma suprinde, atunci, faptul ca Romania este printre ultimele tari din Uniunea Europeana care nu a legalizat parteneriatul civil indiferent de sex, cand pana si Estonia, Ungaria si Croatia, tari care au trecut si ele printr-un regim totalitarist au facut acest pas.

In a treia categoria se incadreaza oamenii care nu sunt constienti si informati legat de ce inseamna depresia. Tinand cont ca peste 5% din populatia Romaniei din grupa de varsta de peste 50 de ani a fost diagnosticata cu depresie, e foarte posibil ca si mamaia de 80 de ani din varful muntelui sa sufere de depresie, insa mijloacele informative nu au ajuns prea bine pana la ea, asa ca saraca sufera in ignoranta ei. Insa, nu e vina ei. Inainte de 1989, depresia era o boala foarte rar intalnita in tara noastra. Nu pentru ca nu ar fi acceptat-o comunistii sau ceva similar, ci pur si simplu oamenii nu erau foarte afectati de ea – un caz similar este cel al cancerului.

Dimpotriva, se pare ca, adesea, cu cat o tara este mai dezvoltata, cu atat populatia sa inregistreaza procente mai mari de oameni cu depresie: Statele Unite, Franta, Italia, Spania, Belgia si Olanda se afla in top zece ale celor mai depresive tari ale lumii.