Ca trebuie sa avem „stima de sine” ne-a fost implementat tuturor in cap de ceva timp, pe baza credintei ca cei cu incredere in sine au rezultate mai bune in scoala, isi fac mai multi prieteni si functioneaza, in general, mai bine in societate.
Cam fiecare film a carei actiune are loc intr-un liceu sustine aceasta teoria. Un paria gras si bondoc, saturat de ani de abuz, cauta in sine si-si descopera stima de sine exact la timp pentru a ajunge la banchet/jocul de fotbal/etc, unde toti colegii observa schimbarea radicala si il transforma in cel mai popular copil din scoala.
Numeroase programe de training si carti de autoajutorare sustin asta; acestea promit ca daca iti ridici stima de sine vei trece peste orice obstacol si esec. In Statele Unite s-a ajuns pana acolo incat in scoala primara elevii au ore in care li se preda stima de sine pentru a-i ajuta in viata.
Insa, acesta pare sa fie unul dintre momentele in care corelarea si cauza au fost confundate. In loc ca adultii sa se gandeasca „poate copiii au stima de sine ridicata si se simt bine in pielea lor pentru ca primesc note mari la scoala si au multi prieteni”, au hotarat exact invers: ca acestia au succes pentru ca au stima. Asa ca incearca sa invete oamenii sa au o parere buna despre ei doar „pentru ca”, gandinu-se ca motivul pentru care sa ai aceasta parere va aparea mai tarziu. Asta a dus, in schimb, la copii cu prea multa stima de sine.
Nu glumesc. Cercetatorii au descoperit ca acei copii care au prea multa stima de sine, au un ego mai mare, devenind agresivi atunci cand superioritatea lor este pusa la indoiala, afectandu-l mai mult pe Ionel atunci cand descopera ca e un neizbutit, in timp ce Gigel stia deja asta despre el, deci e imun acestui tip de dezamagire.
Nu sunt expert, dar pare o solutie mai buna sa se explice caile care duc la succes (aptitudini sociale si de comunicare, strategii mai bune de a lupta contra stresului etc), lasand lucrurile sa ajunga in mod normal spre succes, in loc sa sustinem tare ca toata lumea este speciala la fel, in aceeasi masura si ca toti vor ajunge sus.
Stima de sine este ridicata incepand cu clasele primare, sa nu mai spunem de adolescentii de liceu.