Frontul polar de curenti jet din emisfera nordica capata extensiune si intensitate maxima iarna, cand pot exista doi sau chiar trei curenti distincti cu viteze medii de peste 200km/h. In emisfera nordica sistemul principal de curenti jet onduleaza de la nord la sud, apropiindu-se de Ecuator deasupra […]
Instalarea unui sistem de incalzire este o actiune destul de usor de realizat, in asa fel incat atat un bioler, cat si o centrala termica sau alt sistem din aceasta gama poate fi instalat in maxim o zi. Timpul scurt de instalare este un beneficiu […]
In decurs de 24 de ore, in munti umiditatea relativa maxima se observa in orele de zi, iar cea minima
noaptea, invers mersului diurn de la campie. Maximul din timpul zilei de la amiaza este cauzat de
miscarea ascendenta a aerului mai umed pe versanti (vanturile de vale) si de racirea adiabatica a aerului.
Minimul din timpul noptii (din a doua parte a noptii) se datoreaza miscarii descendente a aerului pe versanti
(vanturile de munte), aerul mai umed de pe culmi fiind inlocuit cu mase de aer mai uscat din atmosfera
libera, care se incalzesc prin comprimare adiabatica.
In vai si depresiuni mersul diurn al umiditatii este asemanator cu cel de la campie cu minimul
diurn producandu-se in timpul amiezii, iar maximul produs in a doua parte a noptii spre dimineata.
Tipul de regim diurn si anual specific campiei este inlocuit la anumite altitudini cu un tip de regim
specific ariilor montane. Inversarea tipurilor de variatie diurna a umiditatii relative se produce la
1500m altitudine pe versantii sudici ai muntilor Jaila, la 2000m in Alpi si la 2500m in Caucaz. Tipurile
de variatie anuala se schimba la 1500m in Alpi, la 1500-1600m pe versantii apuseni ai Caucazului si la
1700-2000m pe versantii rasariteni ai aceluiasi lant montan. In interiorul continentelor, uscaciunea pronuntata
si temperaturile ridicate din timpul verii atenueaza, estompeaza si chiar anuleaza aceasta inversare
a tipurilor de regim din ariile montane inalte comparativ cu cele joase.
Influenta reliefului asupra precipitatiilor atmosferice
Relieful ca element de baza al cadrului geografic exercita o influenta hotaratoare asupra distributiei,
cantitatii si formei sub care cad precipitatiile.
Altitudinea si expozitia fata de circulatia dominanta a aerului sunt caracteristicile definitorii ale
reliefului, ce se impun in modificarea pluviozitatii diferitelor regiuni. In general, cantitatea de precipitatii
creste odata cu altitudinea.
Pe pantele expuse vantului, aerul este fortat sa se deplaseze ascendent, prin racire adiabatica
formandu-se norii si apoi precipitatiile. Expozitia favorabila a unor versanti, in calea maselor de aer mai
umede, conduce la cresterea considerabila a cantitatilor de precipitatii primite de catre acestia. Comparativ,
versantii adapostiti primesc cantitati de precipitatii mult mai reduse.
Vegetatia ierboasa joaca un important rol microclimatic transpus prin: – diminuarea cantitatii de radiatie solara patrunsa pana la sol cu pana la peste 80%, din care cauza stratul de aer din interiorul covorului ierbos are o temperatura mai coborata decat solul dezgolit, – temperatura maxima […]
Ce anume face un angajat sa devina activ neimplicat la locul de munca? Conform studiului efectuat de Gallup Consulting, starea pe care o au angajatii la locul de munca este unul din factorii care determina gradul lor de implicare. Daca un angajat este foarte stresat, […]
Metasequoia. Arborele preistoric Metasequoia a fost pentru prima oara descris in 1941, de catre biologul chinez Shigeru Miki, fiind prezentat drept una dintre plantele fosile din era mezozoica, traind in regiunea Modaoxi din China. Desi, in urma cu circa 90 de milioane de ani, Metasequoia era un arbore comun in emisfera nordica, schimbarile dramatice ale climei i-au restrans drastic habitatul. In prezent, doar cateva mii de exemplare mai traiesc in zone salbatice, cele mai multe dintre ele fiind crescute in parcuri si gradini botanice din toata lumea. De asemenea, pare a fi pastrat reminiscentele trecului, schimbandu-si anual acele.
Psilotum este o planta inrudita cu ferigile. Numele ii provine de la grecescul “psilos” (“dezbracat”), deoarece ii lipsesc unele organe, ca frunzele. Este gasita in America, Europa (Spania) si Asia (India, Japonia).
Welwitschia mirabilis este singura specie a genului Welwitscha si a familiei Welwitschiaceae. Aceasta planta este raspandita numai in sud – vestul Africii, in zona desertica a Namibiei. Este o specie extrem de veche, fiind o ramasita a florei de acum 100 de milioane de ani. Denumirea speciei a fost data in onoarea Dr. Friedrich Welwitsch, cel care a descoperit-o in anul 1860. Este o specie cu extrem de mare longevitate. Astfel, exista cateva exemplare care au intre 1000 si 2000 de ani. Este o planta ocrotita prin lege.
Phreatoicidaele sunt o familie de isopode oarbe, de apa dulce. Se pare ca acestea au supravietuit neschimbate de mai mult de 350 de milioane de ani. Se gasesc doar in Africa de Sud, India, Australia si Noua Zeelanda. Au fost descoperiti in 1882 de Charles Chilton. Familia contine acum 13 genuri.
Neoglyphea inopinata este o specie de homar din familia glypheidae, un grup ce se credea a fi disparut, pana la descoperirea acestei specii. Este cunoscut doar din 17 specimene, capturate in doua locuri: Golful Manila (Filipine) si Marea Timor (Nordul Australiei). Din cauza numarului mic de specimene, informatiile sunt reduse, stiindu-se ca poate atinge 15 cm, si poat trai cinci ani. Datele incomplete nu i-au permis clasificarea in Lista rosie a IUCN. O a doua specie, inclusa anterior in genul Neoglyphea, face parte dintr-un gen separat acum, Laurentaeglyphea.
In apropiere de localitatea Parva (judetul Bistrita-Nasaud) se afla un zacamant de caolin, reprezentat prin riolite partial caolizate, utilizat indeosebi pentru productia de articole sanitare. In Dobrogea sunt prezente zacaminte de argila caolinoasa la Medgidia – Gherghina, Macin, Cuza Voda, Satu Nou etc. Valoare deosebita […]
In cadrul sistemelor urbane din Romania, in functie de pozitia geografica si principalii indicatori cantitativi si calitativi se disting urmatoarele categorii de orase: a. Orasele de rangul „0″. Sunt formatiuni urbane de tipul ariilor metropolitane, de polarizare a functiilor politice, administrative, culturale si economice de […]
Romania se remarca in randul statelor Europei prin omogenitate etnica. La ultimul recensamant (18 martie 2002), din totalul de 21.698.181 locuitori, 19.409.400 erau romani, adica 89,5%. Este un procent care in comparatie cu alte state europene indica un inalt grad de omogenitate etnica. Semnificativ este faptul ca asemenea pondere, covarsitor romaneasca, caracterizeaza structura dupa nationalitate a poporului roman din cele mai vechi timpuri.
Inregistrarile populatiei, pana in cea de-a doua jumatate a sec. al XlX-lea, nu permit o analiza concludenta a structurilor nationale pentru fiecare din statele apartinatoare Europei Centrale.
In ceea ce priveste Romania, putem urmari structura nationala pe baza datelor autentice (oficiale), cuprinse in recensamintele populatiei.
La recensamantul din anul 1930, romanii reprezentau 77,9%. Ca urmare a unei natalitati ridicate, in special in Moldova, Muntenia si Oltenia, si scaderii simtitoare a mortalitatii in toate zonele tarii, ponderea populatiei romanesti creste considerabil in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
In anul 1956, ponderea romanilor era de 85,7%, in 1977 de 88,1% ajungand in 2002 la 89,5%.
Predominanta fondului etnic romanesc este confirmata din plin de situatiile concrete in zonele cel mai mult influentate de infiltrari alogene, asa cum este in Transilvania.
In aceasta provincie si in arealele invecinate, care sunt cuprinse in unitatile administrative, populatia romaneasca a fost intotdeauna predominanta, chiar daca se raporteaza la nivel de judete sau “scaune” (cum se numeau unitatile administrative in aceste locuri).
Se precizeaza ca, in asezarile rurale (considerate comune la acea vreme) din Transilvania si in zonele invecinate, romanii formau populatia absoluta (aproximativ 74%).
Semnificativa este si evolutia populatiei oraselor din zonele mentionate. In timp ce populatia romaneasca evolueaza in ritmuri corespunzatoare afirmarii sale biologice din toate timpurile (natalitate constant pozitiva), populatia de origine maghiara evolueaza, in anumite perioade, de-a dreptul spectaculos, contrar caracteristicilor natalitatii sale, in general reduse.
In anul 1956, ponderea romanilor in structura nationala a Romaniei era de 85,7%, in anul 1977, de 88,1%, in 1992, de 89,4%, iar in 2002 ajunge la 89,5%. Este o evolutie normala conform realitatilor demografice ale tarii in aceasta perioada.
Asemenea exemple confirma pe de o parte caile predominant artificiale ale evolutiei numerice in cadrul populatiilor alogene, in anumite perioade, dar totodata reafirma stabilitatea fondului autohton romanesc si continuitatea lui in toate provinciile romanesti si in toate timpurile, raspandirea geografica echilibrata a intregii populatii romanesti.
Toate acestea sunt argumente forte ale afirmarii omogenitatii populatiei romanesti in toate zonele tarii.
La baza predominantelor numerice si omogenitatii populatiei romanesti sta unitatea etnica – demografica, unitatea lingvistica si etnografica, care in ciuda evolutiilor separate vremelnic, au asigurat si determinat unitatea teritoriala nationala a romanilor.
Se formeaza atunci când o masa de aer rece, aflata în retragere, este înlocuita de o masa de aer cald, care având o viteza de deplasare mai mare, aluneca ascendent pe suprafata frontala a carei înclinare în raport cu cea terestra este foarte slaba (de […]
Masaj erotic… doar termenul in sine trimite mici fiori de emotie si de placere, izvorate din mintea celui care isi doreste sa defineasca starea de bine unei femei, incat pentru un moment de intimitate si plin de senzualitate se recomanda proverbial un tratemnt de exceptie. Si […]
Geografia ca de altfel si celelalte stiinte care studiaza modalitati superioare de organizare a materiei face uz de cunostinte, informatii, concepte, principii si metode specifice altor niveluri sau directii de cercetare stiintifica. Astfel, cercetarea geografica prin obiectul sau de studiu, interfereaza frecvent cu arii de interes pentru alte stiinte, dezvoltand legaturi stranse cu acestea.
Amintim:
Filosofia de la care utilizeaza o serie de legi generale si concepte ce vizeaza dezvoltarea lumii fizice.
Astronomia pune la dispozitia Geografiei informatii despre locul Pamantului in Univers, despre evolutia lui ca un corp cosmic si despre caracteristicile altor corpuri cosmice care influenteaza aspecte fizice ale Terrei. De asemnea geografia furnizeaza astronomiei notiuni, principii, legi, metode si mijloace de investigare necesare studiului corpurilor extraterestre.
Geologia este stiinta cu care geografia dezvolta raporturi foarte stranse, ca urmare a suprapunerii partiale a unui sector din domeniului de cercetare – scoarta terestra, caracteristici si dinamica. Astfel unii geografi au avut tendinta de a considera geomorfologia ca pe o stiinta geologica, deoarece, partial, relieful terestru este consecinta dinamicii scoartei si a caracteristicilor litologice si structurale ale stratelor geologice.
Geofizica ofera geografiei informatii despre structura si proprietatile fizice ale globului terestru.
Geochimia ramura chimiei care studiaza raspandirea si deplasarea elementelor chimice care alcatuiesc scoarta terestra. Este evident rolul sociosistemului in modificarea si dinamica unor elemnte chimice in cuprinsul geosistemului.
Biologia ofera geografiei o serie de cunostinte despre trasaturile si manifestarile vietii din punct de vedere anatomic, fiziologic, despre ceritele si comportamentul lor fata de mediu. De asemenea biologii folosesc numeroase date geografice pentru a preciza conditiile generale ale dezvoltarii biosferei, in ideea de a intelege numeroasele adaptari la mediu ale vietuitoarelor. S-a dezvoltat astfel ecologia ramura a biologiei, care are interferente cu geografia.
Pedologia pune la dispozitia geografiei o serie de informatii despre procesele pedogenetice si despre proprietatile diverselor tipuri de soluri.
Fizica si Chimia explica stiintific numeroase procese ce se produc in geosistem.
Matematica si Statistica ofera date in aprecierea cantitativa a elementelor si fenomenelor geografice.
Informatica ofera geografiei diverse programe care permit prelucrare avansata a informatiei geografice. Se poate spune ca dezvoltarea SIG-urilor a generat noi perspective geografice asupra sociogeosistemului.
Cartografia ofera date matematice si procedee in realizarea hartilor indispensabile geografiei.
Economia sprijina ramurile geografiei economice cu informatii despre sfera productie, distributiei si consumului de marfuri.
Sociologia ofera geografiei umane date si metodologia studiului structurii si fiziologiei societatii, relatiilor interumane din cadrul grupurilor sociale.